Te du'
Te du''... nu îmi mai sta în cale,
Vreau a scăpa de acest chin,
De nu!... pe câteva parale
Te-oi vinde... la un beduin.
Te du''... spre neguri rătăcită,
Misterioasă-nspre deșert,
Poți fi!... enorm de fericită,
Însă trădările... nu-ți iert.
Te du''... și uită-mă de-acuma,
Ai fost un foc... mistuitor,
Dar a căzut tăcută bruma
Pe trupul tristului amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre trădare, poezii despre iertare, poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre deșert sau poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.