Nu cred decât
Nu cred că o să iasă ceva extraordinar,
Pe sfera acesta albastră bântuită de neliniști,
Cum nu cred că lumea este veșnică,
Cel puțin în actuala formă atât de volatilă și incertă,
Dar,
Cred că visele,
Oricât de nebunești și fantasmagorice ar fi ele,
Uneori, chiar pot se pot împlini
Și deveni realitate.
Într-o lume în care aproape fiecare nimic,
Vrea să cucerească celelalte nimicuri
Și să devină un stăpân de nimic,
Fiecare e liber să creadă în steaua lui sortită,
Sperând că va putea vreodată să o atingă.
Nu cred în glasuri profetice și anoste,
Ce propovăduiesc sfârșitul sfânt,
Distrugerea de va veni,
E mult, mult mai perfidă,
O știu prea bine căci...
Este în noi,
Cei ce vrem să cucerim nimicul.
Nu cred decât în mine și în Cel de Sus
Și sunt convins că este de ajuns!
poezie de Mircea D. Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre realitate
- poezii despre libertate
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.