Poetul
murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi și păcate
cioplite într-o noapte
renaștea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă cățăram spre stele
și iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
și în noaptea neagră
băte-am stele în boltă
pentru o nouă eră
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.