Și totuși...
Mă îndulceam când gustai
tu-nghețata
parfumându-mă
când miroseai floarea
adormind când
adormeai albastră
ascuzându-mi
lacrima când erai ploaie
râzând nevăzut sub pleoape
cânt tu esti soare
și totuși îti par o piatră
pe care stai gânditoare
precum un șarpe
ce așteaptă
ce oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre șerpi, poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.