Lanț de cutumă
O gravitație nebună
Rotește lumea făr' tihnă,
Cu argintul centru, rună
Cu masca de Magdalenă.
Lanț, globului de cutumă
Realulu-i sudulmă!
Cu pânze electrificate
Pentru tot și societate.
Sugând verdele naturii
În cocoane betonate,
Printre umbrele sângerii
În cuie de noi-ncătușate!
Ascunse bine-n ogive
Cu discursurile de circ,
Oratorii subersive
Pentru a ne pune la dric!
Înhămați-n icre negre
Dormind apoi-n conserve
De azile,... ce ne par suave
recompense-n lumânare.
Aprinsă de bătrânul
Ce-și cerșește sfârșitul,..
în mână cu chibritul.
Pe inimă cu argintul,
Privind frescele din urmă,...
când sa amestecat în turmă,...
cu reclame de nemurire,..
și hrană de amăgire...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roșu
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.