Adu-l Doamne înapoi

Prin sanctuare de inimă şi cuget
Alerg la Tine să m-asculţi
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierţi şi nu mă uiţi!

De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.

A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlineşti ceva...
Aş vrea să-i dăruieşti de vrei
Îndurare Ta... simţindu-Te aievea.

El, suflet cu restanţe la şcoala curăţirii Tale,
Dar ştiu că îl iubeşti şi-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină şi curat, dăruindu-l ei.

Şi tot mai ştiu că el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaşte
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaşte.

Cu toţii, umbre de păcat, şi-atât.
Ne-nfăţişăm smeriţi în faţa Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toţi, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne şi-a ne ierta!

Am fost şi eu ca el, cândva... demult
Şi cu atât mai mult mă rog acuma Ţie,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Şi mâine încă o inimă să-ţi cânte-n armonie...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Votează! | Copiază!