Destin nu există decât în poezie, Miss
Înălțarea nebună a gândului tău
mi-acoperă umbra, dăruindu-mi lumina,
resfiră miresme și așază, tainic, poeme,
pe inimile solitare și nemângâiate...
Mărinimia și subtilitatea versului tău
mă-ntorc în absolutul tinereții spirituale,
mă smulge din platitudinea banalității,
deschizându-mi partea de primăvară a inimii
și asigurându-i singurătății mele
duioșia și apoteoza zborului în doi...
E un suflu nou de substanță
și o tresărire a dezmărginirii,
căci, în curând, faima gândului comun
va deveni o sublimă melodie,
care va compensa staționarea noastră
în micimea lumii, pe care o respirăm anevoios!
Iar eu, odată reprimenit în vers și-n suflet,
captez adierile divine și le transform, străluminat,
în poezia noastră, Miss,
o poezie ale cărei idei au luat foc...
A ne opri, acum, ar însemna o pauză
a sângelui și un repaus al spiritului...
și, după cum bine deja ai aflat, destin nu există
decât în poezie, Miss!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.