Linia orizontului
adevărata poezie este când roșul devine
maci înfloriți și căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca și cum m-ar înțelege
geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă lingușește mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam brațul și gata
eram pregătită s-o ajung
acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă și adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei țesut din vise și himere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre incendii
- poezii despre gelozie
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.