Când s-a lăsat sărutată..
Unii, țantoși ți-ar spune
Că iubirea e în noapte
Plină de "pasiuni"moarte
Când fiorul-n zori apune..
Alții, cu ochii de hiene
După palate aurite
Haine spălate, bucate..
Și pentru a se supune
Soția cu ochii plecați
Sclavă cu palme damnate
Și nu aceea demnitate
In care totul să-mparți
Firul de rouă și pâine
Soarele, stelele, luna
Lacrima când e cununa
Iubiri, inimii genune
Cu luciri-n ochi senine
Cu patru palme-mpreunate
Cu zorii tălpii adorate
Sărutate ca o minune..
Iubire mai esti prin lume?
Sau esti ocnă de cutume
Cu amăgiri-n false spume
Împietrite-n spini, postume..
Și zburați in păpădie..
Când ea lebăda-ti spune
Prin cântul ei de vecie
Iubirea e o minune...
De care nu te saturi
In infinit de infinituri
Privind uluit, tandru la ea
Mereu ziua și noaptea
Cum ai zări-o prima dată
Când s-a lăsat sărutată...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre noapte
- poezii despre infinit
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre soție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.