Femeia, fata neînţeleasă

Doar pe mine mă strângi cu ardoare,
Doar pe tine te strigi în fiecare noapte fără mine.
După-amiezilor le faci cununi
Prin care să previi furtul ochilor iubitelor.
Furtul poate fi şi cu intentie şi din obişnuită
Femeile adesea fură inimile voastre,
Dar nu sunt trase la răspundere
Nici măcar pentru înşelăciune,
Disconfort mental sau fizic după părăsire.
Ele crează obişnuinţele unor bărbaţi puternici
Şi tot ele vă părăsesc nonsalant când
Nu mai corespundeţi criteriilor lor de selecţie.
Da, trist, dar adevărat.
Femeile conduc lumea atât de războinică a bărbaţilor.
Ele crează vise, tot ele spovedindu-se unor capele goale
Firave, frumoase, deosebite, senzuale
Dar atât de departe de idealul tău?
Ai căzut în plasă?
Recunoaşte! Nu e o ruşine să recunoşti că ai slăbiciuni?
Slăbiciunea este când nu ai coloană vertebrală şi te minţi
Că nu iubeşti, când nu mai poţi trăi fără ea.
Femeia ce la colţ de stradă te sfidează!
Ai vrea să stea doar cu lupa după tine?
Să nu aibă minte pentru a nu te prinde-n fapt,
Dar fără minte, nu poate exista ea şi idealul ei de femeie.

Plec cu lupa să caut diamante
Să deschid ferestre sau uşi închise
Şi să mă ascund de tine...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!