În gustul iubirii
stele sugare revăd așezându-se la sânul ei
și cum prin strâmtoarea moale dintre pleoape
moțăie visele insomniace sosite dinspre alei
și constelații obosite i se dau mult mai aproape.
ea-mi vine prin enunțuri de iarbă fără s-o înece.
iarbă ce niciodată prin emoția nostrului călcâi
de-o vrea, nu poate în goana lumii, goană trece...
ci doar lumea dă în ea dintr-o trăire de vizavi.
privirea-mi mai fierbe încă-n trupul ei lutos.
gândul sprinten se agață de alămitul păcat
vrând, nevrând, disloc neantul aurifer și fibros
din noaptea înșelătoare prin ochiul sacrificat.
prin vine mereu drumul ea și-l face la inimă dus
bântuită de sângele-mi anapoda dat-n mângâieri
și ascultă cu teamă bubuitul celulelor de apus
în gustul sonor al iubirii celei de azi ca și ieri.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre insomnie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.