Ploaia de stele
Cad nopți în picături curbate
ferestrele-n lună apun
se sparg și piatra mi se zbate
iar ceru-n tine este brun
Mă plimb cu norul și în gleznă
aștern o ceață-n albul pielii
mireasă să îmi fiu și beznă
în pasul ce apune serii
Cobor în pleoapa ta și-mi pare
că îmi visează stâng piciorul
și-adorm în leagăn felinare
ce trag în cântece oblonul
Aveam ochi în priviri și-o sferă
ne mai înconjura minutul
căci azi doar ziua mai diferă
și trage peste noi tot lutul
Rămâi și încă îmi mai spune
ceva din pomul înverzit
din creanga lui și din alune
din ce-ai iubit și-ai auzit
Rămâi încă și îmi șoptește
dintr-o veche scrisoare arsă
un ciob din sticla ce plutește
pe foaia mărilor întoarsă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.