Oaia, promovată capră
Când catârul-șef de sat,
Într-o zi a observat
Că-n ogradă e și-o oaie
Cu nuri, suplă și bălaie,
Cum nici n-ar putea să fie
O lele din Orăștie,
Fiind pofticios, codoșul,
S-a trezit în el cocoșul:
Și-o curtă discret pe blondă...
Doar că oaia, pudibondă,
I-a dat de-nțeles că ea
Ar putea, cum vrea, să stea
Dacă-i dă și ei, normal,
Un calup din "cașcaval".
Că ar vrea și ea, vezi bine,
Funcția ce o deține
Capra, secretara lui.
Auzind, șeful tehui,
De condiția impusă,
Și vrând oaia-n pat sedusă,
A concediat discret,
Evident, printr-un decret,
Capra, bună secretară,
Spunând că-i mai necesară
La Palat, oaia ce are
Lână, lapte și... picioare.
De-aici, noi vedem că d'aia
Poate fi capră și oaia!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr blond
- poezii despre oi
- poezii despre șefi
- poezii despre seducție
- poezii despre sat
- poezii despre picioare
- poezii despre palate
- poezii despre lână
- poezii despre lactate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.