Berbecul veacului mărunt
Berbecul veacului mărunt,
Stă proțăpit pe orișiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.
Cu părul lui cârlionțat,
E abonat cu moț pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.
El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competențe,
Limbajul frust și limitat,
De gravele inadvertențe.
Ne spune că-i oțâră doct,
Și știe toate elea-n lume,
Că e licențiat în moft,
Printre berbeci este un nume.
Berbecul veacului marunt,
Licență are la Sorbona,
Căci tatăl lui, cioban de lupi,
Știa franceză, nu saxona.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre păr
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre mândrie
- poezii despre mofturi
- poezii despre mamă
- poezii despre lupi
- poezii despre limite
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.