Beizadeaua

Stăteam la coadă de vreun ceas,
Puţin absent, de-un gând distras,
Când trece-n faţă un puştan
Cu ceafa lată, burdihan,

Şi un cercel în nas.

Şi, poate sunt eu demodat,
Căci nu-mi închipui un bărbat
În creştet cu un smoc de păr
Pe capul ras, ce-ntr-adevăr
Apare ţuguiat.

Mă rog, să nu vorbim de gust,
C-aşa e moda şi-i injust
Să-i cauţi altuia defect,
Dar să revin la subiect,
Chiar de simt un dezgust.

Când a-ntins bani pentru bilet
Un tânăr ‘nalt, frumos, atlet,
L-a tras, din faţă, înapoi,
I-a zis că este un gunoi
Şi un analfabet.

-Bă, tu cu mine nu te pui
Că scot cuţitu', te răpui!
Tu ştii cine e tata, bă?
E cel mai tare şi o să
Te cheme-n faţa lui.

-M-ameninţi? Îţi vin eu de hac!
Unde-i, acum, al tău babac?
Căci am vreo două a-ţi cârpi,
Şi preşedinte dac-ar fi,
La mine-i tot un drac!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!