Târziu acasă

Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, şi-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.

E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îţi zice "-Basta!" şi îşi schimbă starea.
Am păţit-o doar o dată, dar şi-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.

S-a albit deodat' la faţă, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheaţă şi, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereţii,
Sau ce bine îmi tocase nasul şi pomeţii.

Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână şi îmi dă de toate.

Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar şi-aşa parcă-i maşină (cam hodorogită).
M-aş culca şi eu, alături, că mi-e dragă fata,
Dar, de trag puţin de pături, o trezesc şi gata!

C-am păţit-o şi-altă dată, de şi-acum mă doare...

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!