De rătăciri

De rătăciri tristeţea nu se teme
şi nici de roiuri albe, cu albi
fluturi,
de visul cel rostit printre
poeme
şi nici de şoapta mea rămasă-n
muguri.

Se teme doar de clipele plapânde,
de timpul care trece de tăceri,
sau de iubirea spusă
între secunde,
care zâmbeşte azi la fel ca ieri.

Nu oboseşte alergând pe drumuri,
nu oboseşte-n scârţâit
de patimi,
în aşteptări sau ramuri fără
muguri,
căci lasă peste tot în cale
cratimi.

Mai lasă printre frunze de pelin,
durerile de pălmi pe coporâie,
o taină pe un drum
către destin,
sub izul coasei... fumul de tămâie.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!