Iz cerberic
Lupii mei, nebuni, albaștri,
Se hrănesc cu coasele morții
Neînchinați în fața sorții
Urlând fulgere temerari
De uneori coboară-ngeri
Să-și fluture aripile
Zburând doamnei negre, clipele
Ce le avea-nchise în coconi
Răsărind din ele zâmbete
Din lanțurile de plânsete
Cu răsuflări reci, cochete..
Ce le simt în spate parfumate..
Cu izurile cerberice
Pielii,.. de moarte salivate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.