Primul cuvânt
Când, prima dată te-am zărit
Planetele toate s-au oprit..
Și inorogi din câmp de stele
Pe spate ducând bătăile.
Băteau in piept cu cutremure
Răscolind galaxii, mările!
Și apoi totul a împietrit..
Asteptând primul tău cuvânt.
Din care universul sa născut
Cu mine gol de tot și toate
In mână cu o simplă floare
Un contur de Gopo fără culoare!
Dorind un Big bang de mirare
Dintr-o sublimă sărutare
Cu ambrozia curcubeielor
Cu vâlvătăiele muzelor!
Care in tine s-au contopit
Cu sărutarea de infinit,
Ce a despicat Universul
Si am simțit că sunt punctul..
Exclamației, terminând cuvântul
Cu numele tău, inceputul
Care denumește Universul
Ce! După pasul tău are mersul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre cuvinte
- poezii despre unicorni
- poezii despre stele
- poezii despre planete
- poezii despre naștere
- poezii despre infinit
- poezii despre flori
- poezii despre cutremure
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.