Mai am timp să trăiesc
Pletele-mi țâșnesc în bătaia vântului
și libere gândurile-mi în zbor se rotesc,
legănate de cânturi ale naturii-n libertate
și doruri de plai românesc.
Peste umeri simt bătăi de aripi delicate
ai fluturilor hoinări și confuzi, evadați din noapte.
Printre reflexe solare în flora parfumată mă scufund,
în depărtare văd azurul mării strălucitor și profund
și mă întreb de câte ori am încredințat
acestei liniștitoare bucăți de natură,
văzută-n perspectivă trecătoare,
miile mele emoții,
delirul cel mai intens al sufletului in spirala vitii...
Multe dorințe au ornat cu stele viața mea
și încă infinit o îmbogățesc,
căci nu a sosit încă momentul,
cu siguranță mai am timp să trăiesc.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre libertate
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre siguranță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.