Alintul singurătății
Când ne trezim, ceva ne-apasă,
Dar apăsarea ne lipsește,
La noi în pat, la noi în casă,
Un dor ascuns ne biruiește.
În lipsa noastră ne atingem
De unul singur, fiecare
Și totuși nu putem să-nvingem
Nemângâierea ce ne doare.
În fiecare dimineață,
Când ne trezim cu ochii goi,
Luptăm pe moarte și pe viață,
Ca doi flămânzi într-un război.
Unul de altul nesătui,
Murim și azi ai nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre război
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.