Poemul și locul său în lingvistică
textul este un animal lingvistic histrion.
în nici o junglă își face culcuș
în nici o tundră
în nici un canion.
însingurat, el locuiește într-un topos labil
departe de femeile autorelief
departe de bărbații cu fiziologie de cult
departe de copiii acvaforte
inconștientul textului este peste tot:
în camera de muzică și tortură
în sala de așteptare a supliciilor
în atriul universului psihofag.
abia născut din omul care moare
zeu
mai degrabă acum decît în fiecare clipă,
textul este un animal al scuzelor
al teofaniilor grotești
al irizărilor.
un cal de tăcere coboară pe versantul abrupt
și nu se mai întoarce.
poetul este singura ființă din lume
care trebuie smulsă din ghearele textului
cît încă e caldă
și se risipește
în Unul
poezie de Angela Furtună
Adăugat de clara vieru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lingvistică
- poezii despre zoologie
- poezii despre tăcere
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.