În camera obscură
În camera obscură
Am ascuns sentimentele,
Să nu le poată zări îngerii cu aripile negre.
Am invocat iubirea, colorând cu vântul
Cu lacrima stelelor.
Și aripi de lumină mi-au secționat întunericul,
Pentru a putea merge
Pe drumul dintre două morți.
Ploi de lumină au creat
Nimb și altar...
Tu dormi, risipire de jar.
Am sădit în întuneric lumină,
Răspântie pentru mai târziu,
Când pacea divină,
Așteaptă sfeșnic să-i fiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre aripi
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.