Liniștea mea
Liniștea mea este un cordon de lacrimi și suferințe...
Cețurile îmi acoperă nemurirea
Cu frunze de salcie și cu tăcerea privirii tale.
Dacă ți-aș prelungi iubirea spre plus infinit,
Te-aș cunoaște cu adevărat în inima mea.
Te-aș sorbi prin curgerea sângelui meu.
Rubinie ca un apus...
Dar umbrele visului tău
Lenevesc în palma mea cafenie.
Nopțile cu aromă de cafea
Mi-au împrumutat zbuciumul...
De acum ești semnul de întrebare
Răsturnat de cutremurul sentimentelor.
Nu fugi!
Faci aprte din mine...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre noapte
- poezii despre lene
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.