Tristeţe şi realism

Mi-au amputat trecutul de istorii
Şi timpul – un miriapod de gală,
Aşteaptă să-şi declare neuronii
Ce vremea morţiii sale amânară.

E veacul braţ de cumpănă pe care
Înfometaţii corbi s-au aşezatm
Postind de vis... un imn de-nmormântare,
În alte timpuri parcă încadrat.

Trecând cu amazoanele deodată,
Sub voal de vânturi, un bătrân cobzar,
Îşi drege neputinţa vinovată
De-un timp de toamnă, moarte şi amar.

Ca un amnar se-aprinde semnul crucii
Şi crucile mereu se înmulţesc,
Ne sunt biserici rătăcite pruncii
Şi-n gânduri de lumină ne-ncolţesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!