Mai fac un pas
Mai fac un pas spre minus infinit
Și răzvrătit mi-e chipul în oglindă,
Îmi pare, părul, azi, că mi-a albit
Și-n păr, fulgi albi au început să prindă.
Și-n suflet ning cu tăceri. De dor,
mi-s brațele o ramură de sticlă
Și ghețuri dintr-odată mă-mpresor
Și munți de gheață-n urmă-mi se ridică...
Chiar dacă azi sunt un copac cu flori,
Voi fii un vis cu stele în privire
Și pentru voi, prieteni iubitori,
Un zâmbet ca un strop de fericire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.