Desene pe nisip
Mi-a obosit privirea
Scrutând spre depărtări
Și așteptând ivirea
Din apa unei mări
A soarelui, a vieții,
A chipului ce-l știu
În roua dimineții
Cât visul încă-i viu.
Aștept de mult și, poate,
Azi voi avea noroc
Și soarta mi te scoate
În cale, dintr-un ghioc
Sau dintr-o stea de mare,
Adusă de un val,
Ca, pe nisipul umed,
Acoperiți c-un voal,
Să desenăm vagi forme
Văzute doar în vis,
Desene neconforme,
Din vechiul Paradis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.