Cântec ştrengăresc

doar roţile treceau prin pulbere.
casele rămâneau în urma mea
de-a stânga şi de-a dreapta
mai lătra câte un câine
îşi mai luau zborul bobocii de gâscă
de pe marginea şanţului
unde apa înverzise de la ultima ploaie.

printre frunzele duzilor
soarele îşi vâra snopii de raze
până în spiţe
opintindu-le
dar genunchii juliţi
nu încetau să se mişte
sus - jos
sus-jos

în capu' uliţei
câmpul deschidea o gură de rai
expirând fluturi
şi inspirând bătăile exacerbate
ale inimii mele.

încă simt căldura acelor veri
cum mă arde pe piele
şi mi-e dor
şi mi-e dor
să mai pot suspenda timpul de minutar
aşa cum sprijineam pe un cric
bicicleta aceea
marca Pegas
care mi-a înaripat copilaria.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!