Nici o umbră nu o să lăsaţi

Mulţi-mi umblă în florile poeziei
Şi intr-o zi am să intru printre ei
Ca un leu prea turbat printre farisei
Si am să muşc cu metafore în ei

De-o să se roage de oricare zei
Să toarne în pahar, mercur de tei
Urlând de sub maştile de actorie
Că a lor e pură şi suavă poezie

Ruptă mârşav din a mea trandafirie
Sfântă simţire ce o am pentru poezie..
Şi atunci voi zei şi muze pe buze
Să le turnaţi blestemele meduze

In ploi de mercur să mi le închideţi
Gurile lor de "sfinţi" prea nesimţiti
In Uniuni ascunşi şi adunaţi
Cu verdicte să fie de ei condamnaţi

Poeţii ce nu scriu pentru arginţi
In artei răstigniti şi damnaţi
Menestreli amăgiti şi sărăciti
De voi ce cerneluri-mi lingeţi

Cu lacrimi de crocodil să lăudaţi
Laurii ce voi in veci nu-i meritaţi
Când pe sub Luceafăr voi îmi staţi
Şi filei nici măcar nu umbră-i lăsaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!