Otrăviri prin cuvinte
deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.
tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.
erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.
privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompiliu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.