Macerări în doi
pe umăru-mi tu tâmpla mică-ți lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ți fiu piele
și cerul în spinare mă apasă.
triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le țeasă
prin toată-a ta șoptire ne-nțeleasă
când adevărul umblă în atele.
iar duhul îți priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credința din memorii e-n paragini.
rostirea-n preacuvinte moi o strici
și pixelii te-mbracă în imagini,
pe creștet ții marama unei frici.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Iolaus
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi poezii despre stele, poezii despre imagine, poezii despre icoane, poezii despre frică, poezii despre amintiri, poezii despre aer sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.