Domnului P
fumai Kent cu o buză în cer și una în pământ
îmbrăcat în piele gata să devorezi femeia blondă
care eram pe atunci domnule P mă întorceai
pe toate părțile punându-mi întrebări stupide
de parcă niciunul dintre noi nu ar fi știut
dacă nu intuit măcar că urma să facem carnal
ceea ce făcea ploaia când atingea pământul
domnule P atât te rog și pe urmă închid apelul
nu mai spune tuturor că tu m-ai reparat
că nu eram o stricată precum toate gagicile tale
de înainte sau de după sau de acum
pe care le agățai plătindu-le un suc în oraș
domnului P îi scriu acest poem fără valoare
doar pentru a-l ruga să tacă mai puțin
și să iubească mai mult dacă se poate măcar acum
când suntem târzii și anoști el tot fumând
eu tot blondă el tot cu o buză în cer și una în pământ
eu tot cu haine băiețești și rânjind a speranță
ah dragul meu domn P închid acum mă sună soțul
dar ne întâlnim tot la Metal Jack în seara de folk
văd eu ce spun copiilor tu să mă aștepți cuminte
așa cum îl aștepta bunica pe bunicul să se întoarcă din război
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre valoare
- poezii despre tăcere
- poezii despre soț
- poezii despre seară
- poezii despre război
- poezii despre păr blond
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.