* * *
domnul m-a uns cu undelemnul ungerii lui
ca să te văd
ca să simt cum lama desparte fibrele cărnii
iar sîngele cald îmi curge pe degete
picurînd în pămîntul pe care încă mai stau
din el au să răsară tulpini cu flori carnivore
fără frunze
iar petalele-mi vor cînta despre nesfîrșita mea foame
de întrecoapsele tale
mai aromate decît smirna din templu
de vorbele tale
mai înțelepte decît scripturile
și de zîmbetele tale cuprinzătoare
la malul unei mări
mai albastre decît sineala de pe porțile caselor
mai sărată decît sarea
și mai moartă decît lipsa de viață
cum e
înconjurată de pămînt roșu și nisip adus de vînturi
aici îmi voi face casă
și-n creierul meu care a uitat de somn
mirosindu-te
privindu-te
ascultîndu-te
o
doamne
al meu
o
doamnă
a mea
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.