Cuvânt înainte în trei strofe
Dacă n-aș avea cuvinte, poate, n-aș putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naște cuvintele,
reflectând datele unei realități personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc așa, cumva profesional,
reușind fața nostimă, cu pistrui și gropițe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îți place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulțimii.
Viața asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere și dosnice ascunzișuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulți, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!
Degeaba!?
Lumea se înarmează, instinctual.
Noi ne prefacem că totul e bine... mda.
Și inventăm motive pentru petreceri.
Lipsa lui Aghiuță din baruri!?
Are treburi mai mari!
La începutul poemului a fost cuvântul.
Nu știm ce va urma.
Luați și mâncați.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.