Flacăra
e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneșe mai fac prinsoare
furiș de nor de-acoperă iar astrul.
din lacrimă pe-obraz îți curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.
ades privirea-n tine mi se-nfige
și duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.
când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
- poezii despre lene
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.