Poveste a fi
a construi un basm din existență
îmi e-n splendoarea gândului unealtă
de a iubi în liniște înaltă
și nu sub murmur greu de penitență.
mi te sculptam femeie pe sub daltă
cu văzul mă hrăneam în subzistență
iar feeria ta era-n latență
cu nemișcarea încă laolaltă.
că nara ta așteaptă duh de viață
iar eu nu pot ciopli în tine trai,
doar demiurgul clipe-ți dă pe ață.
un înger coborî în ce erai
și îți dădu în albi obraji roșeață;
poveste-a fi, de iaduri claustrai...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre existență
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.