Din ce motiv
... nu știu, copiii îmi fac cu mâna
de la balcoanele acelea colorate,
mă strigă, poate că dacă voi merge drept
pe direcția mesteacănului aceluia singur
la marginea pădurii de pini
voi ajunge să prind în pumn râsul tău,
dacă voi privi insistent mesteacănul acela
tu acolo, departe, la marginea continentului
vei roși din senin, te vei mira.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre păduri, poezii despre mâini, poezii despre culori, poezii despre copilărie sau poezii despre continente
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.