Am modelat de dorul tău pământul

- Am modelat de dorul tău pământul,
Am traversat păduri şi fluvii noi,
Cu delte de-ndoieli şi estuare
De-ncredere, dar cursul înapoi

Înspre amonte-al timpului ce trece
N-am reuşit vreodată să-l învăţ,
Mi-e imposibil să închid sub pleoape
Minutu-acesta unic de răsfăţ

Când ne-ntâlnim la marginile Terrei
Lângă oceanul versului nescris
Şi-ngenuncheaţi sub zodia speranţei
Cerşim măcar o zi în paradis.

- De dorul tău mă-nchid în poezie,
Cu fiecare vers te inventez,
Când eşti aproape, trupul de vioară
Suav ţi-l port prin valsul vienez

Şi-alunecând spre paradisul dulce
Culeg din fructe gândul interzis,
Remodelez geografia lumii
Cât să-mpărţim la doi acelaşi vis.

Mizez şi eu pe zodia speranţei
C-o să prefacă lacrima-n cuvânt,
Că polii într-o zi se vor întoarce
Revendicând o palmă de pământ.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!