De veacuri ne separă aceeași noapte
lumea oglinzilor din noi e o lume
de refugiați fără identitate în așteptarea (re)nașterii
o noapte ne înghite încet în negura ei
de fapt nu există depărtare doar sărăcia asta de viață
o formă de acceptare a ceea ce nu poate fi întors
un toiag înflorit într-o primăvară imaginară
o groapă care își așteaptă cuminte stăpânul
da așa e viața un pachet de țigări pe jumătate gol
alteori un nasture căzut de la haina dorului
totul atât de imprevizibil
dar când o frunză îți va zâmbi în parcul unde te plimbi
o să mă recunoști?
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nuța Crăciun. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.