Ipostază
Stau încremenit
în fața oglinzii
privind străinul
ce mă fixează mut
cine e sărmanul
de unde-a apărut
dau ca să-l întreb
dar el tace încruntat
și prea supărat
ce-o vrea de la mine
ce-aș putea să-i spun
e prea trist sărmanul
și obosit de drum
Aș vrea să-l întreb
cine-i și ce vrea
ce-a făcut cu viața
cât și cum
a dăruit din ea
dar nu îndrăznesc
privirea lui rece
mă-n gheață
ba chiar mă-ngrozește
dau să fug
să nu-l mai privesc
dar el și oglinda
suntem doar totuna
cu noaptea și furtuna
ce ne bate-n geam
când brusc un trăznet
fulgerănd prelung
m-a trezit de-ndată
realizănd că cel din oglindă
n-am fost decât eu
doar de o clipită
și-am fugit grăbit
ca și-o ispită...
poezie de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.