Întâlnire cu mama (personale)
În zorii dimineții, o rândunică mi s-a așezat pe umăr.
Am stat nemișcat, să nu o sperii.
Într-un sfârșit, i-am vorbit.
- Bună dimineața, pasăre frumoasă!
- Odihnește-te!
- Voi sta așa pentru tine.
- Mulțumesc!
- Tu ești, mamă?
- Tu ești?
Plângeam, în zorii dimineții,
plângeam.
- De ce plângi?
- Bucură-te!
- Eu am fost cu tine tot timpul.
Nu te-am părăsit.
O mamă nu-și părăsește copilul,
chiar dacă zboară la ceruri.
- Sărută-ți pielea,
ochii, gura și sângele,
sunt o parte din mine...
Rândunica a prins puteri, și a zburat în văzduh.
A luat cu ea doar o lacrimă.
- Sărut mâna, mamă!
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rândunele
- poezii despre mamă
- poezii despre dimineață
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre sperieturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.