Râd în sinea ta
o tristețe cu chirie
mă învăluie pieziș
și nu e cine să știe
Morții cum se cere-un bis!
mi-e amarul albăstrui
și aș râde-n sinea mea
dar prefer a nimănui
poate fi a ta sau... ba!
când mă vezi așa năuc
și cum râd fără motiv
iau tristețea și o duc
nisipului... adeziv
var sau clei, orice lipici
să ridice acoperiș
cerurilor ăstea mici
râsul Morții pe furiș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre râs, poezii despre nisip, poezii despre moarte, poezii despre chirie sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.