Cuibar sub pleoapă de univers
Hai vino
să zburăm până la capătul înălțimii
adorato
să-mi fi vioara tandră inimii
și eu
la naiul venelor
să te înalț în zbor măiastru
cu trilul ciocârliilor
și dacă se va termina albastrul
dincolo de el vom răsări
în fuior de cântece
ce universului o să-i spintece
o fantă
ca un cuib ascuns sub pleoapă
cuibăriți cu infinitul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre vioară, poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre infinit sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.