Adio, Europa!
România e condusă de indivizi
cu mâinile pline de sânge,
care-și pipăie necontenit sexul
și propovăduiesc familia tradițională...
Apoi, își numără valizele cu bani
și gagicile care siluiesc limba română,
ei, semisfertodocții, având mania grandorii
și rânjetul irevocabil al mafioților pur-sânge!
Iubesc aproape totul, minus Țara,
pe care-o violează și o vând în
piața publică, bucată cu bucată...
Au nostalgia haosului și tot ce nu le satisface
poftele animalice devine eroare sau păcat
împotriva spiritului lor de infractori născuți
și nu făcuți...
Putrezi de bogați și de ei înșiși, acești șuți
sunt înconjurați de oameni de nimic,
care ne-au ucis ciocârliile, ne-au scuipat părinții,
ne-au secat fântânile, ne-au otrăvit pământul,
ne-au tăiat pădurile, ne-au umilit bătrânii și copiii
și sunt în stare să dea foc la țară,
pentru a-și păstra curul lor gânditor în libertate...
În felul acesta, țara noastră a devenit locul predilect
al Satanei: o Vale a Plângerii, cu capitala la Ierusalim!
Adio, Europa!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre România
- poezii despre văi
- poezii despre tradiții
- poezii despre sânge
- poezii despre sex
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre poftă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.