* * *
noaptea,
stelele sunt tot mai verzi,
luna își scrobește pânza
scufundând-o în apele mării.
pe câmpii,
macii sunt tot mai stinși,
oamenii tot mai absenți
iar timpul trece cu viteză
ca un tren accelerat
în lipsa haltei.
numai eu
călătoresc într-un balon de săpun
experimentând dedublarea unei idei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre timp
- poezii despre verde
- poezii despre trenuri
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre idei
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.