Trestia umană...
Aștept anii, anotimpurile, clipele,
Aștept mereu oamenii de rând,
Aștept preoții și parlamentarii
Să aducă fericirea pe pământ,
Liniștea să ningă peste flori,
Împliniri s-aducă azi și mâine,
Să crească în țară, orișicând,
Inima de om, nu inima de câine.
Aleatoriu spun, nu-i nici o glumă
În așteptarea noastră-nfloritoare,
Bate vântul marii întrebări:
Trestia umană este gânditoare?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre parlament
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.