Am fost cascadorul vieții mele
îmi aduc aminte cum săream din tren
ca în filmele western cu john wayne
dar și ce cafteală mi-a tras babacu
când am ajuns acasă târziu și cu hainele rupte
plin de zgârieturi și vânătăi
dar viu
numai bun de altoit
apoi nici nu aș avea loc să vă povestesc
câte alte cascade am mai făcut
îmi turnam spirt pe mâini și dădeam foc
mare noroc că nu aveam telefoane mobile atunci
ca să filmeze cineva
cum săream de nebuni dintr-un balcon în altul
sau cum spărgeam ușa de la apartament
ca în sfântul sau mannix
apoi săream din leagănele
în care mă dădeam peste cap și de 100 de ori
doar ca să impresionez o blondă pistruiată
cu părul în codițe
care parcă mă chemau să le scutur
ca pe cine știe ce hamuri din povești
aproape că am scăpat întreg din acest film
mă cam dor încheieturile
dar m-aș arunca și acum din tren
sau din cine știe ce fânar
în grămezile de fân
din carele nedescărcate
doar așa
ca să mă simt iar nemuritor
și cu inima gata să râdă
de orice nimic
ca de o glumă supremă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre filme
- poezii despre vestimentație
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre trenuri
- poezii despre telefonul mobil
- poezii despre telefon
- poezii despre sfinți
- poezii despre păr blond
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.