Grefe
poezia te arde îţi spune că nu ai pantofi roşii ori că buzele îţi sunt perfide
iar tu o iei în serios şi te aşezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în oraşul tău la fântâna arteziană se împart pensii vezi femeile trupeşe răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei şi simţi aroma
cafelei turceşti de la terasele de pe Lipscani
tu ştii că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
şi încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artişti
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe şoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantaţii despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalţ pantofii de dans
cu liniştea unui ecou plan
parcă ieri ne îndrăgosteam şi ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce îşi trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toţii vom face o grefă de piele şi nuditatea va fi precum scriitura nesfârşită ireversibilă aptă de procreere
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.