Căluți de mare
În zvârcoliri de valuri ce-și pierd, la țărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluții, triști și muți, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.
Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broșe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby și se cred amazoane.
Din comori, înghițite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârșirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în țara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.
Căluții-și priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoși erau
Cu noile podoabe și-ntruna, se mirau...
Aveau hamuri de perle, scărițe de corali,
Zăbale, meșterite de ucenici homari.
Steluțe mici, de mare, aveau țintate-n frunte,
Să nu le mai dea voie, nicicând, să se încrunte.
Potcoave-n filigrane, bătute-n briliante
Găsite-ntr-o epavă, în cufere de-amante.
Croite din voaleta meduzelor serene,
Șei moi le migăliră frumoasele sirene.
Căluții își pun frâu... Prea mare-i fericirea!...
Trezindu-se din vis, păstrează amintirea...
Mai galopeaz-un timp, adorm în pacea nopții,
Senini se-ntorc în Veci, pătrunzând Taina Morții...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre țări
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre perle
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.