Scurtcircuit
Și uite, plouă, plouă în sfârșit!
De-atâtea zile calde, sictirit,
Mă bucur și mă duc, grăbit, grăbit,
La o țigară, bine-adăpostit
De ploaia care-n ropot s-a pornit.
Fumez, fumez acolo, chinuit,
Căci Ziua Râsului s-a isprăvit
Și eu... nimic! Nimic nu mi-a trăznit,
Prin neuroni nimic n-a bubuit,
Deși i-am odihnit, i-am ocrotit,
Ba chiar le-am dat un liber de dormit
Și-apoi m-am tot rugat, m-am milogit:
"Hai, bă, vreau doar un mic scurtcircuit,
Că sunteți doi, iar eu-s puțin croit
Să scriu ceva mai vesel! ". N-au crâcnit,
Așa c-am scris de ploaie. În sfârșit!.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre protecție
- poezii despre odihnă
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.